Un nou studiu bazat pe culturi de celule umane și șoareci a constatat că substanțele chimice care se găsesc în dezinfectanții de uz casnic obișnuiți, cleiuri și în textilele de mobilă ar putea afecta celulele de susținere din creier în etapele critice ale dezvoltării acestora.
Pornind de la 1.823 de compuși cu toxicitate necunoscută găsiți în mediul înconjurător, Erin Cohn, biolog molecular la Universitatea Case Western Reserve din Ohio, și colegii săi au identificat două clase de substanțe chimice care fie au ucis, fie au oprit maturarea celulelor numite oligodendrocite în condiții de laborator.
Oligodendrocitele sunt un tip de celule de suport neurologic: Ele se înfășoară în jurul neuronilor pentru a forma un înveliș izolator care menține semnalele cerebrale în viteză, scrie ScienceAlert.
Una dintre cele două clase chimice identificate a fost cea a compușilor cuaternari.
Aceștia sunt utilizați în spray-uri dezinfectante, șervețele și dezinfectanți pentru mâini, precum și în produse de îngrijire personală, cum ar fi pasta de dinți și apa de gură, pentru a distruge bacteriile și virușii, și pot fi ingerate sau inhalate dacă sunt utilizate incorect sau în spații slab ventilate.
Cealaltă clasă de compuși a fost cea a organofosfaților. Aceștia sunt utilizați ca substanțe ignifuge și se găsesc în mod obișnuit în textile, cleiuri și articole de uz casnic, cum ar fi mobilierul și aparatele electronice, și se pot ,,degaja” în aerul din încăperile în care ne petrecem de obicei timpul. Fiind solubile în grăsimi, organofosfații pot fi absorbiți prin piele și pot ajunge în creier.
Cu toate acestea, experții nu sunt alarmați de rezultatele acestui studiu de laborator, care a tratat celulele și șoarecii cu concentrații mai mari decât cele la care oamenii ar fi expuși în mod obișnuit și în moduri care nu reflectă modul în care oamenii ar intra în contact cu aceste substanțe chimice.
Dar acum, studiile sondează efectele asupra sănătății la oameni și constată că, în timpul pandemiei, oamenii aveau în sânge niveluri duble de compuși cuaternari față de cele anterioare – probabil din cauza utilizării pe scară largă a dezinfectanților.
În studiul lor, Cohn și colegii săi au analizat probele de urină ale copiilor colectate în cadrul National Health and Nutrition Examination Survey al CDC din SUA între 2013 și 2018.
Aproape toți cei 1.763 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 11 ani aveau BDCIPP prezent în urină.
Cei cu cele mai ridicate niveluri au fost de două și de șase ori mai predispuși decât cei cu expunere scăzută să experimenteze rezultate adverse de neurodezvoltare, cum ar fi disfuncții motorii sau cerințe de asistență educațională.
Studiul a fost publicat în revista Nature Neuroscience.
Cum decide creierul ce amintiri păstrează?
Un studiu arată că sărăcia poate accelera îmbătrânirea creierului
Un bărbat s-a trezit cu viermi în creier după ce a consumat o viață întreagă bacon „neprăjit”
Inteligența Artificială poate identifica anxietatea pe baza structurii creierului